De Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria a fost din semintia lui David, din care trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mantuitorul. A trait in curatie desavarsita in templu si la vremea randuita a fost logodita batranului Iosif, dar purtand dorinta sa traiasca pe mai departe in feciorie, caci ii fagaduise lui Dumnezeu sa duca o viata de fecioara. De aceea, cand ingerul ii aduce vestea ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu stiu de barbat?" (Luca 1, 34). Desi ingerul nu spusese cum va naste, ca sa poata intelege ca aceasta se va intampla in viitor, ea totusi se mira, pentru ca era hotarata ca si in viitor sa nu stie de barbat. Ea zamisleste pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioara. Sfanta Scriptura ne spune ca dupa ce "S-a aflat avand in pantece", Iosif se gandea s-o paraseasca, dar ingerul Domnului i s-a aratat in vis spunandu-i sa nu-i fie teama sa ia pe logodnica lui, "caci ceea ce s-a zamislit intr-insa de la Duhul Sfant este" (Matei 1, 20).

 

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu este pururea fecioara. Ca fecioria ei a ramas nestricata si la nastere, invatam de la proorocul Iezechiel care spune: "Apoi m-a dus barbatul acela inapoi la poarta cea dinafara a templului, spre rasarit, si aceasta era inchisa. Si mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israil a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa" (lez. 44, 1-2). Daca n-ar fi ramas fecioara si la nastere, ea n-ar mai fi fost «pururea Fecioara». Sf. Maxim Marturisitorul ne spune: «Cu adevarat zamislirea si nasterea au fost cu totul curate si neatinse de samanta si de stricaciune si de aceea Maica Celui nascut din ea e fecioara si dupa nastere, ramanand prin nastere si mai nepatimitoare, ceea ce e cu totul strain firii si mai presus de ratiune.." Iar ca Sfanta Maria a ramas fecioara si dupa nastere se vede de acolo ca Iisus, pe cand Se afla pe cruce, a incredintat-o in grija Apostolului Ioan, spunand Maicii Sale: "Femeie, iata fiul tau", iar Apostolului Ioan: "lata mama ta" (Ioan 19, 26-27). Daca Sfanta Maria ar fi avut si alti fii, ar fi lasat-o in grija lor. Dar e si usor a se intelege ca, dupa ce s-au petrecut cu ea lucruri atat de minunate, ea nu se mai putea gandi sa se coboare la o viata de rand. Daca Apostolii si-au inchinat viata lor intreaga lui Iisus, indata ce L-au cunoscut, primind chiar moartea pentru El, putem pe drept socoti ca Sfanta Maria, Maica Lui, aleasa pentru curatia, evlavia si dragostea ei pentru Dumnezeu dintre toate femeile pamantului ca sa Se nasca din ea Domnul, purificata si pregatita de Duhul Sfant, luminata si indumnezeita de Focul cel Dumnezeiesc purtat in pantece, s-a ridicat in sfintenie si curatie deasupra tuturor oamenilor.

 

Maica Domnului este mai presus de sfinti si de ingeri, iar in Biserica drept slavitoare a lui Hristos este prea-cinstita. O cinstim pe Preasfanta Fecioara pentru ca insusi Dumnezeu a invrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naste pe Mesia, si a vestit lucrul acesta prin profeti (Fac. 3, 15; Isaia 7, 14; ler. 23, 5-6; lez. 44, 1-3). A cinstit-o ingerul bunei-vestiri, inchinandu-i-se si numind-o: "plina de har" si "binecuvantata intre femei" (Luca 1, 28). A cinstit-o Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul, numind-o: "bine-cuvantata intre femei" si "Maica Domnului" (Luca 1, 40-43). A cinstit-o Fiul ei Mantuitorul Hristos, care in copilarie ii era supus (Luca 2, 51), a facut prima minune la nunta din Cana Galileii la indemnul ei, iar mai apoi, pe Cruce fiind, S-a ingrijit de ea, dand-o in seama Apostolului Ioan (Ioan 19, 26-27). Au cinstit-o oamenii din multime, fericind-o pentru a fi nascut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a intarit aceasta cinstire, zicand: "asa este" (Luca 11, 27-28). Ea insasi a grait sub insuflarea Duhului Sfant, ca "I-a facut marire Cel Puternic" si ca de acum "o vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48-49). Iata de ce se cuvine ca si noi, cu atat mai mult, sa cinstim pe Sf. Fecioara Maria.

 

Sfanta Fecioara Maria este cea dintai dintre sfinti si mai presus dect toti sfintii pentru ca a primit de la Dumnezeu cinstea cea mai mare, de a naste pe Mesia. Zamislind in pantecele ei pe Mesia de la Duhul Sfant, ea a fost curatita de pacate, ca nici un alt om, oricat de sfant ar fi fost acesta. Ea a fost apoi vestita de Dumnezeu si de profeti ca va avea o deosebita cinste, cum nu s-a mai spus despre nici un alt sfant. Despre Ioan Botezatorul stim ca a fost cel mai mare intre profeti (Luca 7, 28), deoarece insasi venirea lui a fost profetita de alti profeti (Matei 3, 1; Isaia 44, 3). Sf. Fecioara Maria este insa cea dintai intre sfinti, de aceea si cinstirea ei este preacinstire.

 

Sfanta Maria este numita si Prea Curata, pentru ca ea n-a savarsit nici un pacat, nici cu gandul, nici cu cuvantul, nici cu lucrul. Acest dar i s-a dat printr-un har deosebit de mare, de care vorbeste ingerul cand ii vesteste ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu. "Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine" (Luca 1, 22). Marturisirea patriarhului Mitrofan Critopol spune: «Fiindca a fost randuita de Dumnezeu spre un scop mare si cu totul deosebit... i s-a dat de Dumnezeu un mare si deosebit dar, acela de a nu pacatui». Desigur darul acesta s-a intilnit cu straduinta ei cu totul deosebita de a trai in curatie deplina. Ea e Prea Curata insa si pentru ca in acelasi timp, in care i s-a dat puterea de a primi pe Fiul lui Dumnezeu spre a-L naste, a fost "curatita" de pacatul stramosesc. Sf. Ioan Damaschin zice: «Deci, dupa consimtamantul Fecioarei, Duhul cel Sfant S-a pogorat peste ea potrivit cuvantului Domnului, pe care l-a spus ingerul, curatind-o si dandu-i in acelasi timp si puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste». Fecioara nu s-a zamislit fara pacatul stramosesc, cum sustin unii, caci ingerul ii spune: "Nu te teme Marie, ca ai aflat har la Dumnezeu" (Luca 1, 30), deci harul acesta l-a primit in timpul vietii ei, iar nu de la zamislirea ei.

 

O numim pe Sfanta Maria, Maica lui Dumnezeu, pentru ca Cel ce S-a nascut din ea, dupa firea omeneasca, e insusi Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu. Iisus Hristos e o singura persoana in doua firi: e persoana lui Dumnezeu Cuvantul, Care ca Dumnezeu, sau ca persoana a firii dumnezeiesti, e nascut dinainte de veci din Tatal, iar ca om, sau ca persoana a firii omenesti, e nascut in timp din Fecioara Maria. Una si aceeasi persoana S-a nascut si din Tatal si din Maria: din Tatal dupa firea dumnezeiasca, din Maria dupa firea omeneasca. Deci, tot Fiul lui Dumnezeu S-a facut si Fiul Mariei. Nu se poate spune ca din Fecioara s-a nascut numai firea omeneasca a lui Hristos, caci nu se naste o fire, ci se naste o persoana prin acea fire. Iar persoana firii omenesti a lui Iisus Hristos era insusi Fiul lui Dumnezeu. Daca n-am recunoaste ca Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta din ea si Dumnezeu, ci numai om. Iar daca Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mantui. Intreaga noastra mantuire isi are deci temelia in faptul ca Sf. Fecioara Maria a fost Nascatoare de Dumnezeu. Cine nu crede in aceasta, nu crede ca a fost mantuit, caci nu crede ca Iisus Hristos, nascut din Maria, este Fiul lui Dumnezeu. De aici se vede cat de mult gresesc cei ce nu cinstesc pe Fecioara Maria, ca Maica Domnului. Ei nu cred ingerului Gavriil, care spune Fecioarei: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema" (Luca 1, 32); nici Sf. Apostol Pavel, care spune ca la plinirea vremii "a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau cel nascut din femeie" (Gal. 4, 4). Sfanta noastra Biserica cinsteste pe Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu in cantari neasemanat de frumoase: «Primit-ai in pantece pe Cuvantul si ai purtat pe Cel ce poarta toate si ai hranit cu lapte, ceea ce esti curata, pe Cela ce hraneste toata lumea». Sau iarasi: «cea din veci se descopera astazi! Dumnezeu Cuvantul, Fiu Fecioarei Se face»(Acatistul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu).